Acasa » Stiri, noutati si articole » Articole » Cum se rapesc copiii din curtea scolii – modus operandi

Cum se rapesc copiii din curtea scolii – modus operandi

Povestea de mai jos s-a petrecut in urma cu doi ani, in curtea unei scoli din centrul Bucurestiului, dotata cu personal de paza:

Într-o zi, un băieţel şi surioara lui (adică micuții mei) se jucau împreună cu câţiva colegi în curte. Nu mai era foarte aglomerat, marea majoritate a copiilor şi părinţilor plecaseră deja. Afară era cald şi frumos şi era ca o pauză prelungită. Mămica lor (eu) întârzia mereu în jur de 20 minute (din cauza jobului), deci nu erau îngrijoraţi. Se jucau, alergau, râdeau! Profitau din plin de aceste minute în care se puteau distra în voie.

Apoi, la Băieţel (îi spun așa pentru că ar putea fi copilul oricui și poate o să conștientizați pericolele care-i pasc pe micuții voștri chiar și la școală) a venit o fetiţă drăguţă ce purta o rochiţă roșie cu buline albe. Nu părea mai mare de zece  ani. L-a rugat pe Băieţel să meargă cu ea şi cu Domnul, un adult ce stătea sprijinit de un copac, ceva mai departe de locul unde se jucau ei. Băieţel i-a spus că-l confundă, că el îşi aşteaptă mămica şi că nu se duce nicăieri fără ea. Fetiţa a plecat până la acest domn şi a revenit cu promisiunea că acolo unde merg ei vor fi foarte multe dulciuri şi chiar un tort special făcut pentru el. Că mama lui ştie că el pleacă cu ei și că, chiar ea i-a trimis să-l ia de la şcoală. Băieţel a refuzat și de această dată şi şi-a văzut de joaca lui. Fetiţa s-a întors încă o dată la cel ce o însoțea, însă nu au plecat. Ea a revenit cu noi rugăminţi. În apărarea lui Băieţel a sărit un coleg de clasă şi i-a spus fetiţei să plece şi să îi lase să se joace.

Am cunoscuti care considera ca grija parintilor de a ajunge la timp pentru a-si lua copiii de la scoala imediat ce acestia isi termina orele este exagerata. Teama de a-ti fi rapit copilul este, considera unii, de asemenea exagerata. 80% dintre acestia nu au copii.

Iata totusi ca fenomenul exista si in cazul de fata a avut un final fericit. Cred ca nimic nu este exagerat cand vine vorba de securitatea si sanatatea copiilor nostri. Iar ironicii de azi vor deveni niste parinti mai isterici chiar decat noi cei care suntem deja in ceea ce priveste siguranta propriului copil (cunosc si aici cazuri destule 🙂 ). Si da, pe vremea lui Ceausescu ma intorceam singura acasa, iar scoala nu era deloc aproape si aveam de traversat un cartier destul de neplacut si am avut cateva surprize pe care nu le doresc nimanui sa le aiba. Acele surprize nu m-au calit, nu m-au facut mai puternica ci au lasat urme care nu m-au ajutat in viata, ci dimpotriva. Traume.

Va intrebati de ce mama Baietelului a publicat intamplarea de mai sus la doi ani dupa ce a avut loc? Iata si raspunsul ei:

Articolul a fost scris abia acum deoarece abia acum mi-a oferit cineva posibilitatea sa scriu :) La momentul respectiv nu am stiu cum sa reactionez si ce sa fac. Acum stiu ce trebuia facut, dar atunci am avut un soc din care nu mi-am revanit multa vreme.

Asadar, desi stiu ca ati facut-o deja fiind primul sfat dat de un parinte responsabil unui copil care iese pentru prima oara din cuibul sau, invatati-va copiii sa evite discutiile cu necunoscuti si sa nu accepte tratatii, mai ales.

Grija mare!

Puteti citi intreaga istorie aici.

Despre Cora

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *